Cand zambetul despare.
Isire nu gasesti.
Si inima iti plange.
Iubire nu primesti.

Cand glasul nu se aude.
Si tu nu mai racnesti.
Vocea ai uitato.
Caci tu nu mai vorbesti.

De ce durerea nu se duce?
De ce nu mai poti iubi?
De ce tu nu te uiti la Domnul,
Cand tu nu pre poti traii?

De ce vocea ta despare?
De ce tu nu mai vorbesti?
De ce cand zambetul apare,
Cu lacrimi tu al urmaresti?

Ochii-s plini de lacrimi.
Durerea nu-o tarpesti.
Si sufletul nu mai poate.
Caci tu nu pre traesti.

Intoarcete la Domnul.
Si uita de boala ta.
Intoarcete la Tatal.
El poate a te vindeca.

De ce-ti sta greu sa te intorci?
De ce nu crezi in vindecare?
De ce omule nu vezi,
Ca nu esti singur in incercare?

De ce nu pleci din casa ta?
De ce astepti ploaia zi si noapte?
De ce durerea o pastrezi?
Sa stii, eu te iubesc, frate!

Deci, ai ajuns la timpul mortii.
Si a venit sfarsitul tau.
In hohot strig, " O iartal, Tata!
Caci nu-ntelege glasul Tau!"

O viata-ntraga ai trait.
O frate, ce nu te intorci?
Asculta vocea Lui ce zice,
"Copilul meu, Eu te iubesc."
Intoarcete si n-ai sa mori!

Amin.